Cartografie



Insula Serpilor, pamant romanesc


Prima reprezentare grafică a Insulei Şerpilor datează din a doua jumătate a secolului al VI-lea î.Hr. şi aparţine lui Anaximandru din Tales, fost discipol al lui Thales.

Ptolemeu (90-168), in opera sa Geographia (III,10), realizează prima hartă a Mării Negre, in care apare şi Insula Şerpilor, sub denumirea de Achillis, Levca.

Insula mai apare şi în alte reprezentări cartografice, cum ar fi harta Tabula Peutingeriană din sec. al II-lea, Harta istorică a Imperiului Roman şi a neamurilor barbare vecine din anul 400.

Hărţile Evului Mediu nu abundă in reprezentări ale insulei; de-abia din sec. XIII-XV., prezenţa navigatorilor genovezi şi veneţieni in Marea Neagră impulsionează cartografierea intregii zone.

Cea mai veche hartă nautică datată cert, 1311, apaţine lui Petrus [Pietro] Vesconte, şi menţionează Insula Şerpilor sub numele de Fidonissi.

Tot sub acest nume (Fidonissi, Fidoxini, Fedoxini), insula mai apare in secolul al XIV-lea, in hărţile semnate de Mario Sanudo, Angellino Dulcert, fraţii Pizigani, în Atlasul catalan, Atlasul Pinelli si Itinerarul grec. In secolele al XVI-XIX, apare in 36 de surse cartografice, sub numele Fidonissi, Fidoxini, Fedoxini, Ofidonia insula, Fidocusi, Ilanada, Ilanda, Leuce.

In secolul al XX-lea, insula apare menţionată in 8 hărţi, printre care cea editată de Comisia Europeană a Dunării (1931). După ocuparea insulei de către URSS, din 1948, hărţile româneşti nu o vor menţiona niciodata, in timp ce hărţile sovietice o vor prezenta ca aflată sub jurisdicţia Moscovei.


(Insula Şerpilor, Dr. Dominuţ Pădurean, Ed. Muntenia, Constanţa, 2004, p. 75-92)