«« inapoi  |

Insula Serpilor, pamant romanesc
Vartan Arachelian (Ziua, 24/09/2004)

-- La desteptarea romanilor: unde e Insula Serpilor?

 Insula Serpilor

Primul care avea sa ne atraga atentia asupra ostilitatilor de care vom avea parte din partea Ucrainei in relatiile cu vecinatatea noastra imediata a fost Mircea Druc. In plina emisiune de televiziune, acesta m-a surprins, criticand diplomatia de la Bucuresti pentru mefienta acesteia doar fata de Moscova, neglijand total intarirea cu functionari calificati misiunea noastra de la Kiev."Nationalismul ucrainean" era avertismentul fostului prim-ministru de la Chisinau, "este mult mai resentimentar decat a fost vreodata Kremlinul post-stalinist." N-avea sa treaca mult timp ca sa avem de la Cernauti disperate SOS-uri din partea liderilor comunitatilor romanesti din nordul Bucovinei, provincie rasluita de pe harta romaneasca de catre Stalin. Si prin lipsa de reactie oportuna a diplomatiei romane, Ucraina post-sovietica e tripla beneficiara a banditismului de stat moscovit. Daca cele trei judete din sudul Basarabiei au fost luate cu japca de catre tarism, Bucovina de Nord, tinutul Hertei si Insula Serpilor sunt corpurile delicte care intr-o lume mai dreapta ar trebui sa fie dovezile, pe langa multe altele, de cum si-a pavat comunismul sovietic calea spre ceea ce avea sa devina Imperiul Raului.

Ca uriasul trezit din somn, dupa lunga noapte a Dictaturii, printre numeroasele probleme care se consumasera mai mult sau mai putin dincolo de usile ermetic inchise ale puterii, romanii si-au pus numeroase intrebari. Unele dintre ele, cum ar fi existenta conturilor lui Ceausescu, raman si astazi doar in faza unor supozitii; se stiu cine sunt hotii, dar pas de-i poti dovedi in Justitie atat timp cat cheia puscariei se afla in seiful cu secrete ale ratiunii de stat. Altele, cum ar fi soarta Tezaurului de la Moscova, au fost dezvaluite, doar ca la Kremlin amnezia in privinta rapturilor sovietice continua sa fie o boala de stat. Succesiv dupa ce Brejnev, chiar inainte de a ajunge in stare de leguma, i-a spus lui Ceausescu ca "ia niznaiu", aceeasi placa au pus-o demnitarilor romani post-decembristi si Gorbaciov, si Eltan, si acum Putin. Desigur, ei vor pune expertii sa cerceteze si sa ascunda cheia sertarului unde se afla expertiza lor. Dar cum o insula nu poate fi ascunsa ca un tezaur dat spre pastrare, chiar si in intinsa Maica Rusia, ne-am intrebat cu totii imediat dupa 1989: Unde se afla Insula Serpilor? De ce nu se mai vorbeste despre ea?

La 5 iulie 1990, pentru prima oara in Senatul Romaniei, s-a rostit numele acestei asezari pustii inconjurata de ape. Evident ca nedumerirea - jucata, desigur - venea de la un poet. Altfel trecut prin gandirea poznasa a excelentului traducator si editor al lui Villon si Jarry, Romulus Vulpescu: "intr-o vreme, prin 1961-1962, cred, ma mandream ca am gasit o formula foarte expresiva, cand spuneam ca singurul vecin in care putem avea incredere e Marea Neagra. Numai ca atunci nu stiam unde disparuse Insula Serpilor. Si as vrea sa aflu..." Poetul-senator vroia sa afle Ñcine-i talharul care si-a insusit Insula Serpilor."

In aceeasi sedinta, un coleg de-al sau, care se dadea drept un bun cunoscator al problemei, Mihai Iacobescu arunca in carca Tovarasei Ana o raspundere istorica de care chiar ca nu era mai vinovata decat seful ei de guvern, cum ca Ñprintr-un telefon de la Moscova si prin acceptul Anei Pauker, Insula Serpilor a fost cedata rusilor (...) Da, aceasta amanta a ofiterilor rusi(?!) si aceasta transfuga care a stat catava vreme la Moscova, a cedat rusilor Insula Serpilor, fara acceptul guvernului si fara consultarea poporului roman."

Drept care a fost adus in Parlamentul Romaniei post-decembriste, Eduard Mezincescu, o relicva a perioadei cand seful diplomatiei - vai, cat de grotesc ne suna azi pretentia de a avea sub calcaiul ocupantului o diplomatie locala! - nu era nimeni alta decat Ana Pauker. Acesta s-a incurcat intr-o seama de consideratii care au tulburat si mai mult decat erau ele la acea data, mintile alesilor sa suplineasca elitele spulberate de vanturile vrajmase ale istoriei.

Singurul adevar care se impunea, dar ca un lux pe care ocupantul sovietic nu si-l putea permite, ca poporul n-a fost consultat - cum sa fie consultat sub ocupatie, daca nici in 1997, in plina libertate, el n-a avut dreptul sa se exprime printr-un referendum la cedarea drepturilor sale istorice, de data aceasta Ucrainei, asupra teritoriilor rasluite de Stalin in 1940 - in schimb era un neadevar ca Ana Pauker fusese o transfuga din moment ce revenise la Moscova printr-un schimb de prizonieri de constiinta la care recursesera guvernul roman si cel sovietic; Ana Pauker contra unui unionist basarabean luat ostatec de catre bolsevici. Nu stiu ce a prevalat insa - ignoranta sau canonul politic care se impunea atunci la nivelul elitelor tranzitiei - cand fostul diplomat inducea in eroare Senatul afirmand ca seful guvernului din 1948, dr. Petru Groza, n-avusese habar de targul facut.

Rumanski pervai papuscik

Asa il numea Stalin, in intimitatea locotenentilor sai, pe Petru Groza. El avea sa conduca la Moscova, la 3 februarie 1948, o delegatie guvernamentala al carui scop era semnarea Tratatului de prietenie, colaborare si asistenta mutuala dintre URSS si Romania. Totodata se semneaza si un Protocol care fixeaza granitele de stat dintre cele doua tari. Inainte de a vedea cine a participat la tratative, cred ca e interesant de reluat aici ceva din povestea acestei intrevederi, pentru a vedea si frivolitatea in care s-a consumat un act cu consecinte dezastruoase pentru Romania. Chiar pentru o tara sub ocupatia URSS! Sa apelam la recenta monografie - exceptionala lucrare de gen- apartinand tanarului cercetator Dorin-Liviu Bitfoi, Petru Groza,ultimul burghez publicata recent de Editura Compania. In prima zi a vizitei Groza e primit de Molotov, revenit in functia de ministru de externe dupa ce patronul sau, Stalin, ca sa poata purta conciliabule, in partea a doua a razboiului cu aliatii sai occidentali, Roosevelt si Churchill, preluase sefia guvernului sovietic. Cum Romania devenise abia de-o luna Republica Populara, Molotov se interesa de felul cum a decurs operatia. "Groza, scrie autorul acestei biografii, va sublinia faptul ca nu s-au facut auzite nemultumiri la abdicarea regelui. Masurile luate la abdicare au avut un caracter psihologic - de exemplu acordare unei sume in valuta lui Mihai I sau corecta evaluare a averii familiei regale". Si tine sa precizeze: "Cu alte cuvinte noi am actionat cu cele mai moderne metode si in loc de bisturiu am folosit penicilina." A doua zi delegatia e primita de Stalin, care se intereseaza de statutul regelui. Groza ii raspunde ca fostul suveran se poate intoarce in tara ca cetatean roman, iar Stalin e de acord ca trebuie sa i se lase cetatenia romana. Groza ii repeta lui Stalin ceea ce ii spusese cu o zi inainte lui Molotov; guvernul roman a trebuit sa tina seama de faptul ca regele fusese decorat de guvernul sovietic cu Ordinul Victoria. Stalin e curios sa stie daca regele luase si ordinul cu el. Groza ii raspunde ca da, apoi Stalin se intereseaza de averea regelui.

Dupa marturia lui Corneliu Coposu, facuta mie de acesta intr-o carte de convorbiri, Stalin se amuza teribil de lacheul sau de la Bucuresti, mai ales dupa ce-i relatase in stilul sau pisicher cum in loc de bisturiu el, doctorul Groza, ii administrase "pacientului"... penicilina. Se vede bine ca doctorul nostru nu era in stare sa vindece macar o batatura, iar ca doctor in drept nu-l putem credita de ceva in plus, din moment ce delegatia pe care o conducea, din care faceau parte Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, (ultimii trei agenti cu state de servicii in serviciul KGB) dupa ce se descotorosise de tanarul monarh renuntase chiar si la o minima exigenta la care are dreptul chiar si un guvern satelit. Protocolul urma sa-l semneze impreuna cu Molotov. Cum avea sa faca cariera ideea ca Ana Pauker vandu-se rusilor Insula Serpilor tine tot de noul canon inaugurat odata cu Revoluti: paiul altuia e mai mare decat barna din propriul ochi! In fata istoriei Rumanski pervii papuscik e principalul vinovat!

Chiar daca Groza era ultimul burghez, nu era un gentleman

Nu stiu de ce istoria instrainarii Insulei Serpilor imi reverbereaza in memorie cacofonia strazii de dupa decembrie 1989, cand multimile atatate scandau sloganul "Nu ne vindem tara!". Cred ca punerea in circulatie a acestei lozinci ar trebui citita sub grila freudiana. Ca multe alte manifestari anti-democratice declansate de masina de propaganda fesenista impotriva ideii de pluralism politic. Indiscutabil era aici, in nuce, sentimentul unei vinovatii istorice,iar soarta Insulei Serpilor poate fi un simptom de patologie sociala. Protocolul semnat la Moscova a ramas timp de patru decenii un secret al acvariului nomenclaturist. El n-a fost trecut prin fictiunea de parlament cum era Marea Adunare Nationala, din moment ce el nu fusese adus la cunostinta guvernului in plenul sau; inca mai erau admisi ca ministri idiotii utili proveniti prin dizidentele reusite de catre comunisti in partidele democratice. Protocolul nu era cunoscut nici de expertii trimisi pe teren sa fixeze bornele de frontiera. Cazul comandorului Constantin Copaciu e edificator. In mai multe privinte. Protocolul stabilea prin vointa ocupantului ca frontiera pe Dunare se intinde de la Pardina la Marea Neagra; Insula Serpilor si insulele Tatarul Mic, Dalerul Mic, Dalerul Mare, Maican si Limba fiind considerate teritoriu sovietic.

Avea sa fie primul act de revizuire a granitelor fixate la Paris, doar cu cateva luni mai inainte, a Europei post belice. Caci in 1947 Insula Serpilor, desi ocupata de catre Armata Rosie la doua zile dupa actul unilateral al Romaniei de a iesi din razboi in seara zilei de 23 august 1944, continua sa figureze de jure, pe toate documentele Tratatului de pace de la Paris, ca teritoriu romanesc. "In tara noastra, avea sa spuna Molotov, adresandu-se delegatiei romane dupa semnarea documentelor, toata lumea vede in aceasta un succes al politice externe staliniste..." Molotov avea perfecta dreptate! Era inca o dovada ca Stalin e mai presus de lege. Ce vor fi gandit in acele momente membrii delegatiei romane nu e greu de ghicit. Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, agenti ai Moscovei in Romania, jubilau cu sinceritate, Dej, probabil, resemnat, schita si el un zambet de circumstanta, chipul lui Groza era numai zambet de parca tocmai plasase o anecdota avandu-l pe post de Bula pe Zaroni, tuterul sau din Frontul Plugarilor, pe care-l cocotase la Agricultura.

Daca la Kremlin demnitarii Romaniei desemnati de ocupanti primisera noul dictat cu supunere desavarsita, pe teren insa, unde expertii trebuiau sa fixeze balizele de frontiera acvatica, vom avea dovada ca demnitatea romaneasca era inca in relativa libertate, nu era istorie. Indiscutabil, din elitele nationale, provenind din Marina Regala, facea parte si capitanul comandor Constantin Copaciu. El se remarcase printr-un inalt profesionalism ca expert in chestiuni de hidrografie si aerofotogrametrie, dar si printr-o intinsa cultura istorica. Necunoscand protocolul secret s-a tot ostenit sa explice partii sovietice, cu eleganta si tact diplomatic, ca insulele mai sus mentionate si pe care sovieticii le revendicau apartineau Romaniei. Vorbea in zadar. Era la moda despuierea invinsilor;davai ceas, davai palton! Exasperat ca Ñexpertii" sovietici nu stiu nimic altceva decat ca totul li se cuvine, comandorul Copaciu a cerut intreruperea lucrarilor urmand sa solicite decizia expresa a guvernului, ca si a Comisiei Internationale a Dunarii, al carui expert hidrograf era. Dupa cum aflam despre soarta acestui mare si uitat patriot roman, din cartea Insula Serpilor, semnata de catre profesorul de istorie de la Academia Navala Mircea cel Batran din Constanta, Padurean I. Dominut, in ianuarie 1949, cand s-a trecut la delimitarea apelor teritoriale de la mare, delegatia sovietica prezentand o harta in care Insula Serpilor aparea incorporata URSS, cu o delimitare a apelor teritoriale stabilita la 12 mile marine,capitanul comandor Constantin Copaciu a refuzat s-o analizeze deoarece, conform cunostintelor sale istorice, drepturile de suveranitate nu puteau fi decat ale Romaniei! Dreptatea era de partea sa. Succesivele tratate din 1878, 1920 si 1947 atestau international apartenenta romaneasca a acestei stanci de 17 hectare, nu mai mare decat parcul Cismigiu, de exemplu, dar de o ariditate lunara, unde viata nu se poate intretine din resurse proprii; Moscova semnase primul si ultimul dintre aceste tratate, i-a mai informat pe sovietici expertul roman. Ajunsi in lipsa de argumente, exasperati de rezistenta acestui ofiter roman, care nu admitea ca acolo unde pune Armata Rosie piciorul istoria, ca si dreptul international, devin ostaticii ei, lucrarile Comisiei au fost intrerupte.

Elitele in oglinda istoriei

La 5 martie 1949 capitanul comandor Constantin Copaciu a fost arestat. Fara a fi judecat vreodata el avea sa-si macine urmatorii 16 ani de viata in Gulagul comunist. La 30 iulie 1964, la cererea secretarului general ONU, U Than, solicitat de printul Principatului Monaco, sa intervina in favoarea fostului sau coleg de studii, ofiterul Marinei Regale romane, a obtinut de la autoritatile romane iesite de sub ocupatia bolsevica, eliberarea din inchisoare a bravului comandor. Apoi el a fost lasat sa emigreze, petrecandu-si ultimii ani de viata la Monte Carlo, protejat de fostul sau coleg de studii. De aici, scrie autorul acestui dosar istoric, juridic si politic, aparut cu sprijinul unor buni romani la Editura Muntenia din Constanta, Constantin Copaciu vroia sa sustina financiar editarea acestei carti intr-o limba de circulatie pentru a contribui astfel la convingerea marilor puteri ca e timpul sa indrepte una dintre nenumaratele abuzuri faptuite de defuncta URSS. A murit acum cativa ani. Nu i-a fost iertat de soarta sa asiste nici la repetarea rusinii pe care o comisese in februarie 1948 dr. Petru Groza, ultimul burghez. De data aceasta responsabilitatea legalizarii in plina libertate a rasluirii de care avusese parte Romania interbelica sub cizma bolsevica cadea in sarcina noilor elite. Iata cum s-au exprimat ele l-a semnarea Tratatului cu Ucraina din 1997 de la Neptun,in fosta resedinta de la mare a lui Nicolae Ceausescu. Avem aici mostre asupra gandirii politice, ca si sentimentele lor patriotice. Emil Constantinescu, presedintele Romaniei: "Insula Serpilor e teritoriu ucrainean"; Adrian Severin, seful diplomatiei la acea data: "Tratatul nu contine sacrificii istorice (...) nu avem in acest Tratat elemente impotriva carora sa ne pronuntam"; Petre Roman, presedintele Senatului: "Tratatul reprezinta o necesitate si un lucru util..."; Ion Diaconescu: "...este cel mai intelept lucru facut de tara noastra"; Teodor Melescanu, fost ministru de Externe: "Insula Serpilor ramane unde a fost si noi mergem inainte". Chiar si locatarul de mai ieri al vilei unde a fost consfintit printr-un act cu valoare internationala si istorica, de buna voie si nesilit de nimeni, samavolnicia stalinista avea suficiente motive sa-i priveasca de sus pe cei care au comis acesta felonie fata de natiunea lor; in cadrul ideologic stramt pe care el il prelungise facuse repetate tentative de a repara vitregiile istorice care afectasera integritatea teritoriala a Romaniei interbelice!

Elite si elite. Da, destinul unei natiuni elitele il hotarasc! Din pacate samanta din care rodisera cei de seama comandorului Copaciu fie s-a risipit in puscariile comuniste, fie s-a risipit in lume, dar de buna seama, ce mai ramasese a cazut pe piatra seaca, aidoma celei de pe Insula Serpilor, a internationalismului comunist. Acum culegem roadele. Insula Serpilor si-a schimbat stapanul, dar numele rusesc a dainuit, e in continuare Insula Zmeinai. Iar avertismentul pe care-l lansa autoritatilor romane fostul prim-ministru de la Chisinau, Mircea Druc, premonitia sa, se dovedeste, din pacate, adevarata.

Orgoliul pe care-l manifesta nationalismului ucrainean tasnit din reprimarea seculara din partea Imperiului moscovit expandeaza acum nestavilita asupra vecinilor. Ii vor pune stavila autoritatile internationale, sau ele vor continua sa se iluzioneze ca Ucraina isi va reprima instinctul pan-slavic in favoarea Europei Unite? Criza diplomatica romano-ucraineana poate fi citita si prin aceasta paradigma geo-politica.

Foto: amator

«« inapoi  |