«« inapoi  |

Insula Serpilor, pamant romanesc ce nu trebuie abandonat
Dinu Zamfirescu (Ziua, 24/06/2005)



-- Prezentare istorico-geografica


Cu catva timp in urma, a fost publicat un interviu acordat agentiei "Amos News" de catre ministrul roman de Externe, domnul Mircea Geoana, in care vorbea despre Insula Serpilor.

Pentru marele public, intreaga problematica a insulei este practic necunoscuta. De aceea si declaratiile domnului Geoana nu par nici ele prea explicite si credem ca domnia sa pune, in parte, problema in mod gresit.

Domnul Geoana recunoaste ca Romaniei i s-a facut o nedreptate prin acapararea de catre URSS a Insulei Serpilor, afirmand ca: "Dincolo de prevederile Tratatului de Pace de la Paris, cand aceasta insula a fost atasata Uniunii Sovietice, contrar oricaror norme minime de drept international, realitatea politica de dupa '90 a consfintit aceasta insula la Ucraina". Mai departe, domnul Geoana ne provoaca cel putin mirarea atunci cand afirma: "Nu problema jurisdictiei asupra insulei, ci maniera in care aceasta va influenta asupra delimitarii apelor maritime a platoului continental este importanta".

Mai intai ar fi poate necesara o succinta abordare istorico-geografica a acestui caz.

Insula Serpilor se afla in Marea Neagra, la 45 km NE de Sulina. Ea este o stanca lipsita de vegetatie, cu o fauna modesta, avand ruinele unui templu al lui Achile, precum si un far vechi construit de Romania si cu o suprafata totala de 17 ha.

Insula a apartinut, pe timpul lui Stefan cel Mare, Moldovei, insa nu avea o importanta strategica pe acea vreme. Pana in secolul al XIX-lea Principatele Romane s-au aflat sub suzeranitate otomana.

In conflictele succesive dintre Imperiul Tarist Rus si cel Otoman, Rusia s-a extins din ce in ce mai mult catre Vest in dauna Portii Otomane care stapanea regiunile respective. Imperialismul rus, in plina expansiune, a adus, prin Pacea de la Iasi, din 9 ianuarie 1792, prezenta ruseasca pe Nistru, deci la granita cu Moldova.

Dupa un nou razboi ruso-turc (1806-1812) incheiat cu Pacea de la Bucuresti de la 22 mai 1812, Rusia incorporeaza Moldova dintre Nistru si Prut, denumita Basarabia, in cadrul Imperiului Tarist. Rusia devine astfel riverana la Gurile Dunarii. In acel moment, nu s-a amintit nimic despre soarta Insulei Serpilor.

In 1817, in urma unui protocol incheiat intre rusi si turci, Bratul Sulina, principalul brat navigabil al Dunarii, a trecut sub stapanirea Rusiei. Aceasta a considerat ca insula i-ar apartine insa fara sa aiba nici un consimtamant din partea Imperiului Otoman, puterea suzerana.

In anul 1827, prin Conventia de la Akkerman (Cetatea Alba), dintre Rusia si Turcia se confirma acordul din 1817.

Dupa un noi razboi ruso-turc (1828-1829) cu teatrul de razboi Principatele, Balcanii si Transcaucazia, Turcia este infranta. Prin Tratatul de Pace ruso-turc din 2/14 septembrie 1829 semnat la Adrianopol, Rusia primeste si bratul dunarean Sf. Gheorghe, devenind astfel stapana Deltei Dunarii. Desi in tratat nu se pomenea nimic despre Insula Serpilor, Rusia a considerat ca este de inteles ca insula sa-i revina de facto.

Dupa razboiul romano-ruso-turc din 1876-1877 si prin Tratatul de la Berlin din 1/13 iulie 1877 Insula Serpilor revine in mod explicit Romaniei.

In urma ultimatului sovietic din 26 iunie 1940 prin care Uniunea Sovietica ocupa Basarabia, Nordul Bucovinei si Herta, Insula Serpilor a ramas in continuare sub suveranitatea romaneasca.

La 25 august 1944, o unitate militara sovietica debarca pe insula, cu cinci zile inainte ca avangarda armatei Rosii si Divizia romana sovietizata "Tudor Vladimirescu" (compusa din prizonieri de razboi cazuti la sovietici) sa intre in Bucuresti.

In corpul Tratatului de Pace incheiat de puterile Aliate cu Romania la Paris, in urma celui de-Al Doilea Razboi Mondial, la 10 februarie 1947, nu se face nici o mentiune despre Insula Serpilor.

In cadrul volumului intitulat "Istoria Romaniei in date" publicat de Ed. Enciclopedica (2003) sub coordonarea acad. Dinu Giurescu, aflam urmatoarele: "La 23 mai 1948, in virtutea Protocolului sovieto-roman, la 4 februarie 1948, se semneaza pe Insula Serpilor un proces-verbal de catre Nikolai Pavlovici Sutov, primsecretar de ambasada, reprezentand MAE al URSS, si Eduard Mezincescu, reprezentantul MAE al Republicii Populare Romane, prin care insula situata in Marea Neagra a fost cedata Uniunii Sovietice.

Incalcand Tratatul de Pace de la Paris (1947), predarea Insulei Serpilor a avut drept urmare diminuarea intinderii Marii teritoriale a Romaniei din care cauza nu s-a ajuns la un acord privind delimitarea Platformei Continentale in Marea Neagra. Partea sovietica in negocieri (ultima in 1988), a sustinut ca aceasta delimitare sa se faca intre Insula Serpilor si tarmul romanesc.

Dupa incorporare, insula a fost transformata in cel mai puternic centru de ascultare al fostei URSS din intreaga Europa de Est. Procesul-verbal nu a fost ratificat niciodata de Parlamentele Romaniei si URSS si nici nu a fost adoptata o lege constitutionala cu privire la traseul frontierei de stat cu URSS. Dupa destramarea URSS, Insula Serpilor a trecut in stapanirea Republicii Ucraina".

Reiese deci in mod clar ca URSS a incalcat din nou, in mod grosolan, normele de drept insusindu-si ca si in cazul Basarabiei, Bucovinei de Nord si Hertei, Insula Serpilor.

Cine detine teritoriul are si Platforma Continentala

Revenind la declaratiile domnului Geoana noi credem ca tocmai chestiunea jurisdictiei asupra insulei este cheia problemei, caci cine este titularul de drept al unui teritoriu este ipso facto si titularul de drept al Platformei Continentale aferente.

Aceasta platforma reprezinta prelungirea uscatului sub apele marii pana la o adancime de 200 m si pe o intindere a carei interpretare nu este inca definitiv stabilita, dar de cel putin 12 mile marine de la tarm.

In urma unor prospectiuni intreprinse in zona, Platoul Continental al Insulei Serpilor ar contine rezerve considerabile de petrol si gaze naturale. De aici si interesul pe care Romania trebuie sa il arate fata de Insula Serpilor. Actualul Guvern va trebui sa fie deosebit de ferm in aceasta privinta, sa nu isi menajeze nici un efort in tratativele bilaterale si sa nu ezite sa actioneze statul sau statele imperialiste care uzurpa fara nici o justificare drepturi romanesti juste si imprescriptibile. Nu putem fi de acord cu domnul Geoana cand vorbeste de consfintirea Insulei la Ucraina, nu poate fi vorba de o consfintire atunci cand dreptul este inexistent, in speta cel al Ucrainei, ce s-a substituit Uniunii Sovietice.

Antecesorii domnului Geoana, fostii ministri de Externe, Teodor Melescanu si Adrian Severin, si-au afirmat la vremea lor punctele de vedere clare in apararea dreptului Romaniei. Asteptam ca si domnul Geoana, precum, si intregul Executiv al Romaniei sa arate mai multa fermitate si sa treaca deindata la toate actiunile in concordonanta cu dreptul international.

(n.r. - intertitlurile apartin redactiei)

«« inapoi  |