«« inapoi  |

Scenariile de la Haga: Daca pierdem procesul, frontiera Ucrainei va trece pe langa Sulina
(Gardianul, 18/09/2008)

S-au incheiat pledoariile României si Ucrainei la Haga. Ne-am judecat cu un vecin dificil, care sufera de un teribil complex al mostenitorului fraudulos. Situatia se poate rezuma asa: un ticalos iti ia casa si, când constata ca Justitia nu i-o poate atribui integral cu acte in regula, el iti propune cu nonsalanta: «Facem jumi-juma!»

Exista trei scenarii posibile pentru delimitarea platoului continental si a zonelor economice exclusive:

♦ Insula Serpilor va primi statutul de insula si deci 12 mile de ape teritoriale, varianta sovietica optima pentru Ucraina;
♦ Impartirea egala a spatiului maritim, "compromis" convenabil pentru Ucraina, dar pe care Romania nu-l poate accepta;
♦ Trasarea frontierei prin ignorarea Insulei Serpilor, care ar putea primi o jumatate de mila marina, varianta optima si normala pentru Romania.Daca judecatorii vor admite varianta sovietica, atunci frontiera va trece pe langa Sulina si Constanta. Explicatia situatiei umilitoare in care a juns Romania trebuie cautata in Tratatul politic de baza si in Acordul privind regimul de frontiera, negociat de Cosmin Dinescu, un tanar de 26 de ani. "Noi am capitula in timp de pace", avea sa exclame ambasadorul Aurel Preda. Procesul de la Haga ne costa aproximativ patru milioane de dolari. O nimica toata pentru importanta economica si politico-strategica a zonei. Ar fi normal sa ramanem macar cu o farama din drepturile noastre istorice: platoul continental de la Marea Neagra. Cum vor decide cei 15 judecatori de la Haga?

«Nietu!»

Profesorul Aurel Preda, ex-ambasador si expert in drept international, este, printre altele, autorul studiului "Aspecte teoretice, practice si diplomatice romanesti in domeniul tratatelor politice", Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2007. A negociat o vreme Tratatul cu Ucraina, dar peste el nu se putea trece. Pana cand "Liderul Regional" a comandat "sacrificiul istoric" si a fost inlocuit de alti diplomati care se blocau cand ucrainenii aveau un singur raspuns: "Nietu!".

- Domnule profesor Aurel Preda, cum caracterizati duelul juridic dintre Romania si Ucraina de la Curtea Internationala de Justitie de la Haga pentru delimitarea spatiilor maritime in Marea Neagra?
- Excelenta prestatia Romaniei! Era un proces necesar si inevitabil. De altfel, inca din 1998, i-am spus domnului Andrei Plesu, ministrul de externe de-atunci, ca trebuie sa mergem la Haga fiindca dialogul cu Ucraina nu duce nicaieri. Cu diplomatii rusi se mai poate discuta, dar ucrainenii nu au decat un singur cuvant: "Nietu!". "Risipim inutil banii contribuabilului roman, domnule ministru! Am avut sase runde de tratative cu ucrainenii si degeaba!" S-au intalnit de 24 de ori si tot la Haga au mers, cum am zis eu!

- De ce credeti ca s-a ajuns totusi aici? Poate fi suficienta opacitatea diplomatiei ucrainene atunci cand incercam sa aparam un drept istoric al Romaniei?
- Eroarea s-a instituit prin Tratatul bilateral dintre Ucraina si Romania, semnat de Leonid Kucima si Emil Constantinescu. Pentru a clarifica lucrurile, trebuie sa ne referim insa la cateva repere istorice.

Articolul XLVI din Tratatul de la Berlin, din 13 iulie 1878, arata limpede: "Insulele care formeaza Delta Dunarii, precum si Insula Serpilor, Sangeacul de Tulcea, cu districtele Chilia, Sulina, Mahmudia, Isaccea, Tulcea, Macin, Babadag, Hârsova. Kustendje, Medgidia se reunesc la România". Este practic reconfirmata apartenenta acestor formatiuni stâncoase la România. În urma celor doua ultimatumuri sovietice din 26-28 iunie 1940 si a discutiilor care au avut loc în cadrul Comisiei Mixte pentru descrierea frontierei pe Dunare între delegatiile româna si sovietica (septembrie-octombrie 1940), nu s-a facut nici o referire la Insula Serpilor. Practic, se revenea, în ceea ce priveste frontiera sudica a Basarabiei, la prevederile Tratatului de la Berlin din 1878, când judetele Cahul, Ismail si Bolgrad au fost cedate de catre România Rusiei. Potrivit dispozitiilor articolului 1, alineat 2, din Tratatul de pace între România si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris, la 10 februarie 1947, "frontiera sovieto-româna este astfel fixata în conformitate cu Acordul sovieto-român din 28 iunie 1940..."

Un petic de hârtie

- Dar acela era un dictat, nu un acord.

- Exact. Astfel, spre deosebire de tratatele de la Versailles, încheiate dupa Primul Razboi Mondial, care cuprindeau o descriere amanuntita a granitelor statelor, Tratatul de pace la Paris "expedia" aceasta problema prin trimitere la "acordul sovieto-român din 28 iunie 1940", un tratat inexistent, în realitate un ultimatum formulat pe baza Pactului Ribbentrop-Molotov, semnat la Moscova în 1939. La 4 februarie 1948, s-a semnat la Moscova "Protocolul referitor la precizarea parcursului liniei frontierei de stat între România si URSS".

Documentul invoca Tratatul de pace din 1947, dar, contrar acestuia, stabileste ca "Insula Serpilor, situata în Marea Neagra la rasarit de gurile Dunarii, intra în cadrul URSS". România nu a ratificat niciodata acest protocol. Totusi, pe 23 mai 1948, Eduard Mezincescu semneaza un proces-verbal de predare a insulei catre URSS. În acest petic de hârtie, se arata ca Insula Serpilor "se înapoiaza" Uniunii Sovietice, desi nu apartinuse URSS. Încorporarea Insulei Serpilor la URSS a condus, totodata, la diminuarea întinderii marii teritoriale a României; din aceleasi cauze, nu s-a putut ajunge niciodata la un acord privind delimitarea platoului continental si a zonei economice exclusive în Marea Neagra, partea sovietica pretinzând ca aceasta delimitare sa se faca între Insula Serpilor si tarmul românesc, ceea ce nu corespunde principiilor dreptului marii, asa cum au fost consacrate în Conventia de la Geneva (1958) si reluate mai târziu în Conventia de la Montego Bay asupra dreptului marii din 1982. Pornindu-se de la principiile de drept international si de la schimbarile democratice care au loc în tarile europene dupa 1989 si în relatiile dintre ele, problema Insulei Serpilor a fost abordata de catre partea româna în cadrul convorbirilor din 3-5 aprilie 1991 dintre presedintii Ion Iliescu si Mihail Gorbaciov, precum si la întâlnirile dintre ministrii de externe ai celor doua tari.

Partea sovietica si, apoi, cea rusa au declarat constant ca nu au studiat problema, evitând astfel discutiile pe fond asupra statutului juridic al insulei. În concluzie, Insula Serpilor nu a apartinut URSS înainte de 1948. Protocolul si procesul-verbal din 1948, Tratatul privind regimul frontierei de stat din 1961 s-au îndepartat de la textul si anexele Tratatului de la Paris. Ucraina a semnat Tratatul de pace de la Paris din 1947 prin intermediul ambasadorului I. Senin, alaturi de Molotov din partea Moscovei. Prin urmare, Insula Serpilor nu apartine Ucrainei, iar Kievul trebuia sa-si respecte angajamentul de la Paris. Mai mult, Ucraina nu poate fi succesoarea URSS fiindca apare ca parte semnatara în Tratatul de la Paris. Declarându-se succesoare la întelegerile juridice bilaterale amintite, care contrazic prevederile Tratatului de la Paris, la care este parte, Ucraina nu poate obtine drepturi de succesor juridic. Dimpotriva, trebuie sa raspunda pentru aceste fapte.

«Pa-palam!»

- De ce s-a semnat totusi Tratatul cu Ucraina?

- În speranta unor avantaje ipotetice: admiterea României în N.A.T.O. Bucurestiul a cedat Ucrainei nordul Bucovinei, Herta, sudul Basarabiei si Insula Serpilor. Principalul artizan al acestei monstruozitati a fost Adrian Severin, dupa numele lui adevarat Skvosnik. Domnul Skvosnik cunoaste bine interesele poporului român si este la fel de îngrijorat acum, ca si în trecut, la fel ca de cantitatea excesiva a hidrogenului din apa. Moscova va ataca sigur Ucraina pentru Crimeea, fie la Haga, fie pe cale militara. Rusii ne ironizeaza ca nu putem sa rezolvam cu Ucraina o insulita cât Parcul Cismigiu, dar vrem sa pacificam Marea Neagra! Cu sovieticii am epuizat toate argumentele juridice în jurul Insulei Serpilor (Zmeinîi Ostrov). Pâna la urma, ne-au propus în 1978 sa facem "pa-palam", adica "jumi-juma". Noi nu am vrut fiindca era nedrept. Aceasta formatiune stâncoasa nu poate beneficia de platou continental decât de o jumatate de mila, pentru pescarii fanatici. Eu am fost pe Insula Serpilor în 1991 cu un elicopter sovietic. Pretindeau ei atunci ca au aparut insule noi cu porci mistreti. În realitate, acolo unde apa Marii este mica, erau plauri. Ucrainenii aduc apa cu vaporul de la Odesa si o toarna în bazine mari.

- Puteam semna Tratatul cu Ucraina fara Insula Serpilor? Ar fi trebuit sa dam in judecata inca de-atunci Ucraina pentru aceasta stânca?

- Eu i-am spus ministrului ca nu fac prostitutie din negocierea Tratatului cu Ucraina si am refuzat sa mai duc tratative. Dumitru Ciausu a acceptat si a primit postul de ambasador la Paris. Mircea Tudor, care a preluat dosarul de la mine, a primit un post tocmai la Kuala Lumpur. Pacat ca a murit saracul! Nu a existat posibilitatea ca Insula Serpilor sa fie tratata separat de nordul Bucovinei, de Herta si sudul Basarabiei. Ucraina recunoaste ca a condamnat Pactul Molotov-Ribbentrop, dar pretinde ca acest document "a facut o dreptate istorica Ucrainei". Practic, prin Tratatul din 1997, noi am reconfirmat diktatul Molotov-Ribbentrop, dar am acceptat si viciile de consimtamânt: le-am luat basarabenilor dreptul de iesire la Marea Neagra. Prin prostia lui, Severin a întari o realitate impusa prin diktat. Succesiune de drept nu exista nici în dreptul intern, nici în dreptul international. Daca bunicul dumneavoastra va lasa o mostenire grevata de datorii si procese, nimeni nu va poate obliga s-o acceptati.

- Pierdem sau castigam la Haga?

- Ar fi absurd sa pierdem. Castigam sigur fiindca mai exista patru precedente cu formatiuni stâncoase, care nu au primit ape teritoriale. Atentie: între Insula Serpilor si Sulina este o distanta de 40 de kilometri. Conform dorintei URSS, noi avem acolo 4 mile de ape teritoriale, Insula Serpilor are 12 mile. Asa au impus rusii. Britanicii spun ca apele teritoriale merg pâna la 3 mile, cât batea un tun. Daca pierdem procesul, ar însemna ca Ucraina are dreptul si asupra platoului continental al României, ceea ce ar fi absurd.

«Pavtarite pajalusta!»

În faza finala a colationarii Tratatului cu Ucraina, cutuma diplomatica spune ca se verifica doar corectitudinea lingvistica a documentului în ambele limbi. Nimeni nu mai face modificari. În acea perioada, Adrian Severin l-a trimis pe Dumitru Ciausu prin Olanda pentru sensibilizarea etc., etc... În locul lui Ciausu, a venit la tratative însusi ministrul de externe al României, desi nu era de rangul lui. Se trecuse deci la colationarea tratatului. România mai are de facut o propunere, a spus Adrian Severin. Anton Buteiko, seful delegatiei ucrainene, a trântit ochelarii de dosarul din fata lui: ministrul nostru încalcase cutuma. Adrian Severin a cerut sa se adauge "referitor la Insula Serpilor, care apartine Ucrainei". Buteiko a fost atât de uluit, încât a uitat ca discutiile se purtau în engleza si a dat-o pe rusa: "Pavtarite pajalusta!" - "Repetati va rog!" Iar Adrian Severin a repetat în engleza si impecabil în rusa: "Insula Serpilor, care apartine Ucrainei". Aceleasi surse din delegatia româna afirma ca în seara urmatoare Buteiko s-a îmbatat crunt: nici ucrainenii nu-si imaginau ca va fi atât de usor cu urmasii lui Danila Prepeleac, cel care, "din doi boi mari si frumosi, a ramas cu o punga goala".

Muntele si Marea!

"Adevaratul contencios teritorial pe care il avem cu Ucraina nu este al Insulei Serpilor si Platoului Continental al Marii Negre, ci al teritoriilor ocupate de Ucraina: nordul Bucovinei, nordul si sudul Basarabiei, tinutul Herta si, in ultimul rand, Insula Serpilor", ne-a spus profesorul Tiberiu Tudor, autorul cartii "Istoria dramatica a teritoriilor romanesti ocupate. Tratatul cu Ucraina - 1997", publicata la Editura Albatros, Bucuresti, 2004. Sef al Catedrei de Optica, Spectroscopie, Plasma si Laseri, Tiberiu Tudor a realizat singura carte dedicata acestui episod jalnic din istoria noastra recenta. In calitate de presedinte al Forumului Civic, a discutat cu fiecare deputat, cu fiecare senator, incercand sa-i convinga sa nu voteze pentru ratificarea Tratatului cu Ucraina.

"Daca politica noastra post-decembrista in privinta teritoriilor ocupate nu a fost ofensiva, ea totusi nu a fost capitularda de la inceput. In Declaratia Parlamentului Romaniei din 28 noiembrie 1991, se afirma raspicat ca teritoriile romanesti anexate abuziv de fosta URSS nu au apartinut niciodata Ucrainei si sunt de drept ale Romaniei. Se cerea parlamentelor si guvernelor statelor care vor recunoastea independenta Ucrainei sa declare expres ca recunoastere nu se extinde asupra acestor teritorii. De asemenea, Parlamentul Romaniei solicita Guvernului sa inceapa de urgenta negocieri cu autoritatile de la Kiev in problema teritoriilor romanesti anexate cu forta de URSS. In aprilie 1993, Guvernul Romaniei notifica Guvernului ucrainean faptul ca, urmare a disparitiei URSS si a aparitiei la frontiera de est a Romaniei a doua noi state independente - Ucraina si R. Moldova - Tratatul privind regimul frontierei de stat romano-sovietice, colaborare si asistenta mutuala in problemele de frontiera, incheiat in 1961, a devenit caduc. Partea romana isi manifesta disponibilitatea de a incepe negocieri cu partea ucraineana pentru un acord in acest domeniu.

Dupa ce Conventia Democrata a ajuns la putere, politica externa a Romaniei a devenit capitularda in ce priveste contenciosul teritorial cu Ucraina. Imediat dupa investitura, la reuniunea de la Davos, presedintele Emil Constantinescu lanseaza ideea "sacrificiului istoric".

Intr-un interviu acordat postului privat de radio NovaMova din Ucraina, el declara: "Suntem dispusi sa recunoastem granitele actuale. Aceasta recunoastere a realitatii va forma, intr-adevar, baza tratatului", mentionand apoi ca "Insula Serpilor este teritoriu ucrainean". In continuare, intreaga diplomatie romaneasca este pusa sa lucreze in favoarea consolidarii "tanarului stat ucrainean". O extraordinara campanie de manipulare a opiniei publice si a parlamentarilor este pusa in functiune.

Principali artizani ai acestei actiuni - un veritabil act de tradare nationala - au fost Emil Constantinescu, Petre Roman, presedintele Senatului, si Adrian Severin, ministrul de externe. Dincolo de perdeaua de fum a explicatiilor oferite de cei care au participat la redactarea si validarea tratatului, dincolo de toate precautiile redactarii tratatului in termenii Actului Final de la Helsinki, esenta tratatului este achiesarea, acceptul liber consimtit al Romaniei la actuala frontiera cu Ucraina. Recunoasterea actualei frontiere de stat intre Romania si Ucraina este explicita in Schimbul de Scrisori dintre cei doi ministri ai afacerilor externe (asa-numitul Acord Conex), prevazut la art.2.2 al Tratatului. Schimbul de Scrisori nu a fost prezentat plenului Parlamentului in cursul sedintelor de ratificare, motivandu-se ca "el nu este parte a Tratatului" ( cu toate ca in prevederile art. 2.2 din Tratat se arata ca "vor intra in vigoare simultan cu intrarea in vigoare a prezentului tratat"). Putini parlamentari cunosc continutul Schimbului de Scrisori, implicat in tratatul pe care l-au votat. Va rog sa publicati continutul acestui document".

Actul Conex - compromis istoric

"1. Guvernul Romaniei si Guvernul Ucrainei vor incheia, in cel mult doi ani, un Tratat privind regimul frontierei dintre cele doua state, pe baza principiului succesiunii statelor in privinta frontierelor, potrivit caruia proclamarea independentei Ucrainei nu afecteaza frontiera de stat existenta intre Romania si Ucraina, asa cum a fost definita si descrisa in Tratatul din 1961 privitor la regimul frontierei de stat romano-sovietice si in documentele de demarcare corespunzatoare valabile la 16 iulie 1990, data adoptarii Declaratiei privind suveranitatea statala a Ucrainei.

3. Ucraina se va angaja sa nu amplaseze mijloace militare ofensive pe Insula Serpilor, care apartine Ucrainei, potrivit punctului 1 de mai sus."

Este evident cum Adrian Severin recunostea succesiunea Ucrainei asupra teritoriilor romanesti, ocupate de URSS, cum renunta la efectele notificarii din 1993 a caducitatii Tratatului din 1961 privind regimul frontierei de stat romano-sovietice. Acelasi ministru renunta la efectele Declaratiei din 28 noiembrie 1991 a Parlamentului Romaniei cu privire la referendumul asupra independentei Ucrainei.

Ucraineanul Nikita Hrusciov, cel care insistat pe langa Stalin sa se faca impartirea diabolica a teritoriilor romanesti invadate, in favoarea Ucrainei, spunea despre romani in 1960: "Mamaliciniki (mamaligarii) nu sunt o natiune, sunt o curva". In alta epoca, atunci cand liberalul Ion C. Bratianu a infruntat Europa pentru apararea tarii lui, spunea cu toata admiratia: "Romanii nu sunt o natiune, sunt o profesie". Care definitie s-ar potrivi mai bine pentru triada Emil Constantinescu-Adrian Severin-Petre Roman dupa "negocierea" cu Ucraina, mai ales ca de-acolo ne vin toate necazurile in relatiile cu succesoarea URSS?

Viorel Patrichi

«« inapoi  |