«« inapoi  |

Serpi am avut, serpi avem inca
(Ziua, 09/02/2008)

-- Procesul de la Haga dintre Romania si Ucraina pe marginea - la propriu - a Insulei Serpilor incepe astazi, la 60 de ani de la ocuparea ei, in timp ce situatia pe granita rasariteana a NATO si UE este mai fierbinte ca niciodata dupa 1989.

Trebuie spus din capul locului ca procesul nu pri¬veste Insula Serpilor. Nu, la Haga sunt vizate doar apele din jur, odinioara pline de serpi, azi de miazme de petrol si gaze. Insula am pierdut-o, aproape de tot, in 1997, printr-un act care poate fi considerat de tradare nationala, tinand cont ca nici macar Romania socialista de sub Nicolae Ceausescu nu a legiferat vreodata procesul verbal de "predare-primire" dintre Nicolai Pavlovici Sutov, prim secretar al ambasadei URSS si agentul NKVD Eduard Mezincescu, ministru plenipotentiar in MAE al RPR.

De fapt, de aici ni se trag toate relele din Romania. De la oamenii Rusiei plasati cu forta armelor sau strecurati in aparatul de stat, pana la cel mai inalt nivel. Cum-necum, un rapt teritorial savarsit sub imperiul puterii de nestavilit a URSS a devenit un bun democratic insusit de succesoarea ei din aceasta zona, noul stat, artificial spun multi, Ucraina. Apoi, in 1997, la semnarea Tratatului dintre Romania si Ucraina - realizat din fuga sub pacaleala intrarii in NATO - rolul lui Mezincescu a fost preluat de alti oficiali ai Romaniei, de la cel mai inalt nivel al statului in jos. Acum, Romania a ajuns sa se bata la Haga - nota bene: cu un stat membru al CSI - ca proasta tarcului NATO-UE, pentru zona platoului continental care se intinde, culmea!, mai mult de-a lungul coastelor romanesti. Disputa juridica romano-ucraineana pe speta resurselor energetice imbraca o alta forma, mai violenta, tot la Marea Neagra, dar intre Rusia si SUA direct, prin intermediul Georgiei. Miza este si politica, cu bataie la alegerile din Statele Unite, dupa cum ne-a dumirit si Miruna Munteanu intr-o analiza publicata cu doar o zi inainte de a o face insusi premierul Rusiei, Vladimir Putin, pe baza informatiilor sale greu contestabile.

Rusia ISi dA In petec in Marea Neagra - e dreptul ei, oricum - exact dupa cum avertizau inaintasii nostri in urma cu peste 60 de ani. Este de-a dreptul ridicol cand ascultam, ca romani, discursurile marilor granguri euro¬peni care vorbesc despre "escaladarea crizei" din Marea Neagra si Caucaz la "niveluri nebanuite", descoperind de abia acum cu prefacuta mirare importanta resurselor si rutelor energetice. Gheorghe I Bratianu, istoricul roman ucis de tortionarii bolsevici, sustinea cursuri la Universitatea din Bucuresti, in 1942, despre expansionismul sovietic la Marea Neagra. Scos la lumina de abia anul trecut, prin grija profesorului Gheorghe Zbuchea, cursul a fost publicat in fragmente chiar intr-o lucrare distribuita la Summitul NATO de la Bucuresti:

"Dimensiunea Rasariteana a NATO - SUA, NATO, Romania si zona extinsa a Marii Negre". Profetic, Bratianu explica ca problemele Marii Negre si ale Caucazului vor veni chiar de la petrol, amintind si vorbele inspiratului politician Take Ionescu: "Va veni un timp cand se va dovedi ca atmosfera grea care apasa Romania contine numerosi vapori de petrol".

CA UE este incapabilA sa ia o masura in ce priveste Rusia o dovedeste rezultatul summitului de ieri, incheiat in coada de peste. Apoi, ce rol mai poate avea UE cand o tara ca Germania, care ameninta sa devina cel de-al Patrulea Reich, sfideaza orice strategie comuna europeana si incheie acorduri energetice cu Rusia conform intereselor sale proprii? Ce diferenta este intre Pactul lui Ribbentop si Molotov, adica Hitler si Stalin, intelegerile secrete dintre Kohl si Gorbaciov sau prietenia interesata dintre Lavrov si Steinmeier, respectiv Schroeder-Putin, Merkel-Medvedev?

In tot acest joc alambicat Romania incearca sa demonstreze ca puterea de la Rasarit n-ar mai fi chiar asa o amenintare externa ca pe vremea lui Take Ionescu si edictul sau celebru, "Rusia este dusmanul natural al Romaniei". Dar nici gogorita ca ar putea deveni vreodata "aliat natu¬ral" al Romaniei nu sta in picioare. Problema ramane aceeasi, din nefericire, ca si in anii cedarii Insulei Serpilor: dusmanul este tot intre noi. Undeva, printre aceste pozitii, ale observatorilor critici si ale agentilor noii si vechii Rusii, incearca sa faca si presedintele Traian Basescu un slalom care sa-l aduca, prin toamna, pe la poarta Kremlinului...
Victor RONCEA



«« inapoi  |