«« inapoi  |

Bogdan Aurescu: Insula Şerpilor este o stâncă mică, nelocuibilă şi nelocuită şi care nu poate avea viaţă economică
(MAE.ro, 03/09/2008)

Rezumat pledoarii 3 septembrie 2008

Bogdan Aurescu, Agentul României la CIJ, a demonstrat astăzi Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga, în continuarea pledoariilor României în cadrul procesului privind delimitarea maritimă în Marea Neagră, că formaţiunea Insula Şerpilor nu poate fi considerată un punct geografic relevant de pe coasta ucraineană. De asemenea, Bogdan Aurescu a demonstrat în discursul său că Insula Şerpilor nu este altceva decât o stâncă, care nu poate susţine locuirea umană sau activităţi economice proprii.

Pledoariile României au fost susţinute astăzi de James Crawford, reprezentant internaţional al României pe tema "Existenţa unui acord româno-sovietic privind delimitarea spaţiilor maritime in sectorul adiacent Insulei Şerpilor" şi de Bogdan Aurescu, Agentul României pentru CIJ cu tema "Prezentarea caracteristicilor naturale ale Insulei Şerpilor".

În sala de judecată au fost proiectate imagini satelitare de la NASA care arată clar faptul că Insula Şerpilor nu este deloc integrată în coasta ucraineană. Nu numai imaginile satelitare susţin acest argument, dar chiar şi o schiţă privind centrele populate de pe coasta ucraineană a Mării Negre inclusă de însăşi Ucraina în documentele scrise depuse la CIJ în acest proces. Pe această schiţă Insula Şerpilor nu este deloc reprezentată, ceea ce indică implicit că nici Ucraina nu o consideră relevantă şi nici populată.

Agentul României la CIJ a folosit, pe larg, şi alte documente depuse chiar de Ucraina la Curte în procesul pentru delimitarea spaţiilor maritime, precum şi mărturii din presa ucraineană sau a altor state, care indică clar caracterul de stâncă de "dimensiuni neglijabile" (citat din Contra-Memoriul Ucrainei).

Bogdan Aurescu a invocat în faţa Curţii cazul formaţiunii maritime malteze Filfla, cu care se aseamănă Insula Şerpilor, şi care a fost un element examinat în procesul de delimitare dintre Libia şi Malta, judecat în 1985 de CIJ. Filfla a fost declarată o stâncă nelocuită şi nu a fost luată în considerare în calcularea liniei de delimitare dintre Libia şi Malta.

Bogdan Aurescu a folosit numeroase documente istorice şi ştiinţifice pentru a demonstra că formaţiunea marină nu are surse de apă, nu are sol fertil şi nici vegetaţie sau faună. Chiar şi şerpii, care au dat numele acestei formaţiuni maritime, sunt catalogaţi drept specie dispărută chiar de Lista ucraineană a speciilor de floră, faună şi peşti. În plus, clima Insulei Şerpilor este foarte dificilă, ceea ce face imposibilă o locuire umană propriu-zisă.

De asemenea, Agentul României la CIJ a evocat în discursul său documente istorice, atât din perioada interbelică (de exemplu, documente ale Comisiei Europene a Dunării, care administra farul de pe Insula Şerpilor) precum şi din perioada antică şi de ev mediu, care atestă faptul că insula nu a fost niciodată locuibilă sau locuită. Documentele Comisiei Europene a Dunării arată dificultăţile întâmpinate în trimiterea unor lucrători la farul de pe insulă, din cauza problemelor de sănătate provocate de climatul locului. Documentele antice atestă chiar interdicţia stabilirii pe insulă tot datorită pericolelor la care eventualii locuitori s-ar fi expus. Bogdan Aurescu a arătat că nici cei şase grăniceri ucraineni cantonaţi pe Insula Şerpilor care, cu ocazia vizitei preşedintelui ucrainean din 2007, au primit documente de identitate în încercarea de a fi "transformaţi" în "locuitori permanenţi", nu pot fi consideraţi o populaţie.

Agentul României la CIJ a respins argumentele ucrainene conform cărora insula ar avea o notorietate istorică care i-ar da dreptul la platou continental şi zonă economică exclusivă, demonstrând că notorietatea istorică sau importanţa strategico-militară din trecut nu au nicio legătură de cauzalitate cu capacitatea de a susţine locuirea umană sau viaţa economică proprie, deci cu dreptul la platou continental şi zonă economică exclusivă.


James Crawford: Frontiera maritimă dintre România şi Ucraina în zona Insulei Şerpilor este deja trasată

Frontiera dintre spaţiile maritime ale Insulei Şerpilor şi spaţiile maritime care aparţin României este deja stabilită, a arătat astăzi profesorul James Crawford, pledând în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga. De asemena, profesorul James Crawford a demonstrat care este, într-o abordare coerentă, suprafaţa relevantă pentru delimitare.

România solicită Curţii să confirme cursul frontierei deja trasate între ţara noastră şi fosta URSS, ca primă parte a delimitării maritime judecate în prezentul proces, a spus profesorul Crawford, având în vedere caracterul preponderent al acordurilor bilaterale în procesul de delimitare maritimă.

Uniunea Sovietică şi România au stabilit încă din anul 1948 frontiera maritimă dintre cele două state, inclusiv cea dintre Insula Şerpilor şi apele României, a demonstrat profesorul Crawford. "Procesul-verbal general cu privire la frontiera dintre Uniunea Sovietică şi România", încheiat la Bucureşti în data de 27 septembrie 1949, descrie întreaga frontieră a României cu URSS. Textul acestui document arată că frontiera între cele două state, în zona Insulei Şerpilor, merge pe marginea exterioară a zonei cu raza de 12 mile marine din jurul formaţiunii maritime. Procesul-verbal general din 1949 nu este unicul document care menţionează trasarea frontierei de stat între România şi URSS, urmând cronologic şi alte documente, de exemplu în 1948, 1963 şi 1974, iar acestea sunt confirmate chiar şi prin Tratatul politic de bază româno-ucrainean din 1997. Aceste procese verbale sunt acorduri în vigoare între cele două state, având caracter obligatoriu pentru Ucraina, ca stat succesor al fostei URSS.

Existenţa acestei delimitări parţiale în primul segment al liniei de delimitare este ilustrată de un amplu material documentar constituit din hărţi româneşti, sovietice, ucrainene, ruseşti şi ale altor state (franceze, germane, bulgare, turce etc.), care au fost proiectate în faţa judecătorilor CIJ. Profesorul Crawford a pus accent mai ales pe hărţile emise de chiar Ucraina în 2000, 2001, 2003, ceea ce echivalează cu recunoaşterea delimitării parţiale pe care o susţine România, şi care nu acordă, practic, Insulei Şerpilor decât un efect redus la marea teritorială de 12 mile pe care o are deja.

În ceea ce priveşte suprafaţa relevantă pentru delimitarea maritimă, profesorul Crawford a arătat că aceasta este limitată la nord de o linie care uneşte punctul final al ţărmului ucrainean adiacent (Limanul Nistrului) cu Capul Tarhankut, punctul final al ţărmului ucrainean opus. În sud, limita este reprezentată de o linie de echidistanţă trasată între spaţiile maritime între România şi Bulgaria, precum şi o linie mediană între România şi Turcia, apoi o linie de echidistanţă între Ucraina şi Turcia, urmată de linia de delimitare convenită între aceste două state, până în punctul în care aceasta întâlneşte meridianul care trece prin Capul Sarici.

Profesorul Crawford a continuat cu prezentarea a şase argumente care contracarează obiecţiile formulate de Ucraina în privinţa acestei frontiere, prezentate pe larg în rezumatul discursului său, anexat prezentului comunicat de presă.



«« inapoi  |