«« inapoi  |

Tupeul Ucrainei si sansele Romaniei
Victor Roncea (Ziua, 07/09/2001)


La 2 iunie 1997, Romania semna cu Ucraina controversatul Tratat politic de baza. Multi oficiali au spus atunci ca semnarea acestui act este un pas imperios necesar pentru admiterea Romaniei in Alianta Nord Atlantica la summitul de la Madrid din anul urmator, 1998. Altii, putini, au afirmat raspicat ca prevederi ale acestui Tratat consfintesc pierderea unor teritorii ale patriei pentru care, de-a lungul timpului, s-a varsat mult sange romanesc. Studentii protestatari ai acestei actiuni "pro-NATO", dupa cum s-a aflat mai tarziu din presa, au fost dati in urmarire informativa pentru "acte ce duc la atingerea sigurantei nationale a Romaniei". Aceasta in vremea unui regim democratic. Anul 1998 a trecut, dupa cum a trecut si anul 2000. Dintre artizanii vizibili ai tratatului, unul este inca presedinte, iar altul a redevenit profesor universitar, de data aceasta cu bodyguarzi de la SPP. Semnaturile lor pe actul tratatului au ramas; ca un scuipat pe tinuturile istorice ale Romaniei cotropite de invadatorul sovietic.

Cu tot cu introducerea unor prevederi ce stipulau protectia minoritatilor nationale, romanii din Bucovina si Basarabia de Sud atunci cand nu sunt catalogati direct drept ruminskie banditi sunt mentinuti in aceeasi orbecaiala aculturala. Notiunea de "popor moldovenesc" inventata de tovarasii de benchetuiala din hotelul Lux din Moscova revolutionara este la mare rang atat la Kiev cat si la Chisinau. Statul roman, prin chiar presedintele tarii, Ion Iliescu, da semne ca nu mai vrea sa accepte aceasta stare de fapt. Autoritatile de la Bucuresti doresc sa se pastreze unitatea de limba si cultura a romanilor de pretutindeni si, asa cum se respecta drepturile minoritatilor pe teritoriul Romaniei, si alte state ar trebui sa acorde minoritatii romane astfel de drepturi, a spus Ion Iliescu in fata reprezentantilor mai multor organizatii romanesti reuniti la centrul Eudoxiu Hurmuzachi de la Crevedia. Adevarul este ca, in timp ce Romania este luata la puricat sistematic, de 11 ani, de catre tot felul de "pro-europenisti" minoritari, in jurul nostru statele vecine isi fac de cap. De ce nu vede ochiul Europei ca, de exemplu, la sud, candidata UE Bulgaria nici macar nu recunoaste statutul real al minoritatilor? In ce priveste noua atitudine a statului roman, speram ca aceasta sa nu se rezume la seminarii cu mici si bere, pe plaja Marii Negre. Daca in sfarsit s-a inteles, la mai multe nivele, nationale si internationale, ca Romania este cel mai mare si mai stabil stat din Balcani, actiunile directe pe care le vom intreprinde trebuie sa se ridice cel putin la aceasta pozitie.

In ce priveste alte prevederi ale Tratatului, autoritatile ucrainene isi rad in continuare de operatiunea isterica pro-NATO a autoritatilor romane, nerespectand sau tergiversand la maximum aplicarea acestora. Concret, nici pana acum nu s-a definitivat regimul frontierei de stat sau, la fel de important, delimitarea platoului continental si a zonei economice exclusive ale celor doua tari la Marea Neagra. Opt runde de negocieri si iata, chiar a noua, care se desfasoara zilele acestea la Kiev, si partea ucraineana tot nu a reusit sa devina ceva mai flexibila, pentru interesul ambelor state. Ignorandu-se principiul recunoscut in dreptul international fluvial privind senalul navigabil principal, pentru stabilirea frontierei fluviale, ucrainenii se tin cu dintii de niste planuri din Delta, pentru a conserva granita impusa Romaniei de URSS. Aceasta in timp ce, din statul roman de peste Prut, printr-o trasatura de condei a unui ministru dubios, 7,7 km din teritoriul Basarabiei (zona Palanca) sunt "primiti" cu bratele deschise de Ucraina.

Mai mult, cu tupeu, Ucraina a trecut deja la exploatarea resurselor petroliere marine din platoul continental aflat inca sub negocieri. Aproape de Insula Serpilor, la circa 12 km est de marea teritoriala, Ucraina foreaza in draci, incalcand principiul potrivit caruia exploatarea bazinelor minerale ale zonei este interzisa pana la delimitarea exacta a spatiilor marine. Dupa prima semnalare in presa romana a acestei situatii, statul vecin a tinut sa ne "informeze" despre natura "mincinoasa" a acestei stiri. Cum presa reprezinta si statul intr-o masura, in relatiile internationale, comunicarea ucraineana este un afront direct adus statului roman, care dispune de mijloace extrem de precise pentru informare.

O alta acuza aruncata de statul vecin, prin mijloace media, a fost legata de "pretentiile teritoriale" ale Romaniei, vis-a-vis de Insula Serpilor. Aproape ca si in privinta Transnistriei, al carei viitor administrativ va fi adjudecat saptamana aceasta, tot la Kiev, in prezenta sefilor diplomatiei Rusiei, Ucrainei si Moldovei, cele doua state romane nu prea mai au si nici nu prea mai doresc sa aiba vreo pretentie. Viitorul unor tari, printre care si Romania, sau chiar al unor regiuni intregi, este decis la nivele la care, deocamdata, nu accedem. Conform mai multor analize occidentale, un subpunct al unor negocieri ruso-americane relativ recente stipuleaza acceptarea unirii Basarabiei cu Romania, intr-o forma sau alta, cu conditia ca Transnistria sa obtina un statut independent, cu subordonare evidenta fata de Rusia. Ucraina n-are de ce sa se supere. Ramane in "parteneriat" cu Rusia.

Sa asteptam asadar acest moment, cu bucuria si greutatile inerente care vor surveni pe umerii statului roman, ai natiunii.

«« inapoi  |