«« inapoi  |

De-a diplomatia, dar in genunchi
Victor Roncea (Ziua, 06/05/2006)


Diplomatia romaneasca a inregistrat in ultima perioada esec dupa esec cu o seninatate mioritica intiparita pe chip. Sa incepem cu Marea Neagra - subiectul favorit al presedintelui Basescu. Dupa o perioada de un an de invartit in jurul acestei mamaligi fierbinti diplomatia de la Bucuresti a venit cu o gaselnita teribila: Euro-regiunea Marii Negre. Moscova si-a trimis buzduganul ca zmeul din poveste: Niet! Si in ciuda increderii nezdruncinate afisate prin Aleea Alexandru, Niet! a ramas: Rusia nu si-a asumat declaratia politica a euroregiunii Marii Negre de la Constanta. Inca un petic de hartie creponata care ne-a costat o spinare de bani. Se vor fi intalnit autoritatile locale din jurul Marii Negre la Constanta, insa cata vreme Rusia nu este interesata de proiect nu se va intampla nimic demn de a fi consemnat in analele istorice ale zonei. Si nici nu se va intampla vreodata ceva, cata vreme ambasadorul Romaniei la Moscova nu primeste acreditarea si tine legatura cu autoritatile Federatiei Ruse prin intermediul unei casute postale, fara sa fie primit de cineva cu adevarat important.

Si daca tot vorbim de relatiile cu Rusia; am avut de curand placerea sa aflam din Monitorul Oficial in ce an au inceput relatiile dintre Romania si URSS - si anume din 1945. Cand s-au apucat sa inventarieze intelegerile bilaterale dintre Romania si URSS, diplomatii de la Bucuresti aflati sub conducerea unui istoric au inceput sa numere din 1945. De parca nici nu ne-am fi intalnit pana atunci. Istoria a fost stearsa din gatul mainii, cu o simpla semnatura. Iar inocentul si inofensivul "Protocol referitor la precizarea parcursului liniei frontierei de stat intre Republica Populara Romana si Uniunea Sovietica" a fost trecut la categoria "Intelegeri incheiate intre Romania si Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste intre anii 1945-1991 care nu sunt in vigoare in relatiile dintre Romania si Federatia Rusa". Asta este, un protocol mai mult sau mai putin. Doar ca e vorba de protocolul prin care a fost furata Insula Serpilor. Iar dupa socotelile din Aleea Alexandru Rusia nu are nimic de a face cu chestia asta. Dupa cum Rusia nu are nimic de a face cu notele ultimative din 1940 prin care a rapit Basarabia.

Insa prin rapirea Basarabiei sovieticii nu au inteles si anexarea Insulei Serpilor. Aceasta a fost ocupata mai tarziu, in august 1944. Desi nu se stie data exacta a ocuparii Insulei Serpilor, cert este ca aceasta a fost bombardata de sovietici pe 25 august 1944, in conditiile in care la 23 august fortele romane declarasera incetarea focului impotriva sovieticilor si propusesera un armistitiu, amanat de Moscova. Intre 29-30 august 1944 sovieticii au ocupat Insula Serpilor. Tratatul de pace de la Paris incheiat la 10 februarie 1947 intre Romania si fortele aliate nu face absolut nici o referire la Insula Serpilor, linia de demarcatie cu Uniunea Sovietica in Marea Neagra fiind trasata pe harta oficiala a tratatului la nord de aceasta insula.

Stalin s-a intalnit la 3 februarie 1948 cu premierul comunist Petru Groza, insa discutiile dintre cei doi au ramas secrete. La 4 februarie 1948 a fost semnat un ŃProtocol referitor la precizarea parcursului liniei frontierei de stat intre Republica Populara Romana si Uniunea Sovietica", pregatit de Ana Pauker si V.M. Molotov. Protocolul amintit prevedea la Anexa II ca "Insula Serpilor, situata in Marea Neagra, la rasarit de gurile Dunarii, intra in componenta URSS". Practic un document care nu respecta nici o norma juridica internationala si doar constata un act banditesc. La data de 23 mai 1948, pe chiar teritoriul insulei, Eduard Mezincescu, reprezentantul MAE roman a semnat un proces verbal de predare-primire a Insulei Serpilor. Toate acestea sunt aruncate la gunoi: Moscova nu mai are nici o treaba cu Insula Serpilor, iar Kievul poate jura cu mana pe inima ca a gasit Insula Serpilor intr-un vraf de hartii uitat pe niste coridoare. Iar in Aleea Alexandru toate acestea conteaza ca victorie diplomatica - probabil ca s-au dat si prime pentru chestia asta. Despre relatiile cu Ungaria in chestiunea mostenirii Gojdu si genuflexiunea vasalica in fata Austriei nu mai are rost sa vorbim.

Simtind slabiciunea diplomatiei de la Bucuresti, la Chisinau Vladimir Voronin a simtit ca a sosit momentul si a lansat o fumigena: Romania trebuie sa semneze zor-nevoie Tratatul de baza cu Republica Moldova. Bineinteles, Tratatul de baza va fi redactat in doua limbi: romaneste si moldoveneste. Nu de alta, dar trebuie dus la indeplinire planul lansat de Stalin. Poate ca macar in acest caz nu va fi facuta o greseala istorica.


«« inapoi  |