«« inapoi  |

Europa fata cu amenintarea de la Gurile Dunarii
(Ziua, 25/08/2004)



Pentru "vechea" sau "noua" Rusie, pentru Imperiul tarist sau cel sovietic, Basarabia n-a fost niciodata altceva decat un mijloc, nicidecum un scop. Afirmatia apartine istoricul Gheorghe I. Bratianu si este facuta in fundamentala sa lucrare "Basarabia - Drepturi nationale si istorice", publicata in 1943 sub egida Institutului de Istorie Universala "N. Iorga". Descendentul marelui politician intregitor de tara strabate vizionar vremurile relevand acest adevar atat de simplu: politica Rusiei asupra acestui "petic de pamant" numit Basarabia a ramas de-a lungul sutelor de ani aceeasi. Actualitatea concluziilor sale de atunci este atat de frapanta incat ne simtim obligati de a le reda publicului larg, in contextul agresiunii crescande asupra Romaniei, asupra Europei, venite dinspre Estul imperial. "Inca din 1812, politica ruseasca tintea mult mai departe; ea nu se oprea la Prut decat pentru ca asa o obligau circumstantele si acest lucru se intampla in ciuda ei. Politica ruseasca nu si-a modificat obiectivele asupra acestui lucru: a aratat-o foarte bine iarna din 1940-1941, cand armatele ei amenintau in fiece clipa sa treaca granta Basarabiei pentru a-si adjudeca in intregime cursul inferior al Dunarii si pentru a stabili astfel o legatura directa cu statele slave din Balcani", scrie istoricul. "Ofensiva romaneasca in aceasta directie n-a fost si nu va fi niciodata mai mult de un contraatac, doar pentru a rezista inca putin presiunii constante de amenintare si distrugere exercitate de stepa asupra tarilor cu o veche civilizatie, cele care au constituit Europa si tot ceea ce ea reprezinta pentru progresul umanitatii", continua Bratianu cel tanar. Tocmai intr-un astfel de moment se afla si astazi Romania. Ucraina, aceasta excrescenta cangrenoasa a "vechiului" imperiu stalinist construieste un canal in Delta Dunarii, furata Romaniei de catre Stalin la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Problema canalului, ca si pretentiile de acelasi ordin, strategic, asupra Insulei Serpilor, au dominat cea de-a doua Conferinta Ministeriala a Procesului de Cooperare Dunareana desfasurata zilele trecute la Bucuresti. Canalul distruge Delta. Dar asta nu conteaza pentru Ucraina. Important pentru Kiev, si comanditarul de la Kremlin, in spiritul logicii agresivitatii sovietice, este controlul strategic pe care intentioneaza sa-l dobandeasca asupra Gurilor Dunarii. Cine controleaza Gurile Dunarii controleaza intreg traseul fluviului si, prin extindere, Marea Neagra, spun geopoliticienii. Comisia Europeana, protestatara in van, ca si Departamentul de Stat al SUA, nu pot sa se rezume la declaratii politice, in momentul in care Moscova, prin Kiev, ameninta securitatea noii constructii europene, in care Romania preia un rol deosebit de important (acelasi de jumatate de mileniu): de aparatoare a portilor rasaritene ale Noii Europe.

Basarabia este din nou jucata ca miza de puterile imperiale, care par din ce in ce mai decise sa refaca axa Belgrad-Kiev-Minsk-Moscova. "Basarabia inseamna Dunarea..., acesta este motivul pentru care problema basarabeana nu constituie o chestiune de interes local, specific romanesc, ci de interes european", afirma G.I. Bratianu. Este drept, atat Uniunea Europeana, cat si Statele Unite isi pun mari sperante in alegerile din aceasta toamna din Ucraina. Ambele puteri mondiale spera in inceputul unui proces de democratizare reala a fostei republici sovietice stapanite de mafia micului Stalin de la Kiev, Leonid Kucima. Dar cat de viabile sunt aceste sperante? Sa privim Romania: desi ne-sovietizata complet, dupa 14 ani continua sa fie condusa de aceleasi eminente partase ale unei conspiratii de sorginte sovietica. Puterea de azi a Romaniei este acelasi care, in 1990, tradand interesele nationale firesti, "negocia" cu URSS soarta Basarabiei in funestul Tratat Iliescu-Gorbaciov. Acelasi Ion Iliescu, conducator de facto al guvernului FSN, recunostea in 1991 - primul in lume - "independenta Republicii Moldova", desi emisari ai Basarabiei solicitasera Romaniei o cu totul alta pozitie. Se nastea o republica artificiala, consecinta a perpetuei agresiuni rusesti asupra Romaniei. Aceasta in contextul in care Rusia, fie ea imperialist-tarista sau sovietica, nu a recunoscut niciodata "anexarea fortata a Basarabiei" de catre Romania, cu cuvintele cunoscutului comisar sovietic Molotov.

Directorul ZIUA, Sorin Rosca Stanescu, ridica recent, intr-un editorial consacrat problemei canalului Bastroe, o intrebare asupra profesionalismului serviciilor secrete romanesti, care au parut prinse in off-said si nu au informat la timp Consiliul Suprem de Aparare al Tarii, statul roman fiind pus intr-o postura stupida. Astazi afirm, din surse de prima mana, faptul ca cele mai inalte autoritati ale statului au fost informate asupra intentiilor ucrainene, inca din 2001 (!) cand planul canalului Bastroe se afla numai in stadiu de prospectie. Lipsa de reactie a conducatorului actual al statului reflecta o complicitate asupra careia am atras atentia nu o data. Daca nu un tribunal real macar unul moral, al istoriei, va sanctiona fara indoiala tradarile acestor 14 ani.

Nimic nu s-a schimbat, din punct de vedere strategic, in ce ne priveste direct, fata de situatia existenta cu exact 63 de ani in urma, cand, in iulie 1941, Armata Romana trece la recuperarea "pamantului sfant al Basarabiei": rusii stapanesc "Republica Moldova", ameninta structurile de aparare europene prin Transnistria, isi mentin (inca) dominatia asupra zonei Caucazului, cu imensele sale zacaminte petrolifere dintre Marea Caspica si Marea Neagra, tintesc rezervele de hidrocarburi din platoul continental al Marii Negre prin Insula Serpilor, incearca suprimarea controlului european asupra gurilor Dunarii. Ce va mai urma sau ce ar trebui - Doamne fereste! - sa mai urmeze, pentru ca Europa sa treaca la actiune?

In 1989 un alt stat artificial, inventat de Stalin si politica imperiala ruseasca, trecea in "nefiinta" (sic!) la Organizatia Natiunilor Unite: asa-zisa Republica Democrata Germana. Astazi, intre Prut si Nistru, pe cuprinsul a doua state, dintre care unul la fel de artificial ca RDG, se afla o provincie romaneasca smulsa Romaniei atat printr-un pact direct intre Hitler si Stalin, cat si, apoi, ca o consecinta a puterii internationale a "Noii Rusii" sovietice. Daca in Romania o minoritate politica tradatoare a reusit timp de 14 ani sa manipuleze opinia publica romaneasca, poate Noua Europa sa isi asume si sa accepte cu atata usurinta existenta in cadrul noii ordini europene a unor acte care continua politica sovietica? Acte realizate in mod concret pentru expansiunea puterii rusesti imperiale dincolo de pamanturile Romaniei, in inima Europei?

Concluzia lui G.I. Bratianu, din anul 1943, este perfect valabila si azi: "Ar trebui ca intelegerea acestei inspaimantatoare intentii expansioniste sa fie completa in mintile celor care vor avea sarcina sa hotarasca, la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, soarta statelor si a natiunilor". Daca atunci lumea civilizata a cedat in fata intereselor Imperiului sovietic, astazi ar fi cazul ca istoria sa nu se mai repete. Mai ales daca dorim ca Romania sa devina cu adevarat "o punte catre Noua Rusie", dupa cum afirma presedintele SUA, George Bush.


«« inapoi  |