«« inapoi  |

Kievul incearca sa preia controlul asupra gurilor Dunarii
(Ziua, 01/09/2003)

-- Ucraina doreste pastrarea actualului statu-quo, in ciuda prevederilor internationale * Legislatia impune evaluari periodice ale cursului frontierei, in functie de modificarile morfologice


Accesul la gurile Dunarii a reprezentat intotdeauna o problema de interes strategic pentru URSS si apoi de catre noul stat Ucraina care a preluat "mostenirea" frontierelor trasate de sovietici, cu sfidarea normelor de drept international. Recentul proiect ucrainean de a construi o legatura directa Dunare-Marea Neagra prin canalul Bastroe, nu reprezinta decat ultima din tentativele ucrainene de a-si consolida o pozitie strategica la Marea Neagra si de a-si bate joc de Romania. Acest canal, a carui constructie a fost criticata vehement de organizatii internationale prestigioase, asemeni WWF - World Wildlife Fund - Fondul Mondial pentru Natura - ameninta echilibrul ecologic al Deltei Dunarii si, prin practicarea unor preturi de dumping va afecta interesele economice ale Romaniei. Nu intamplator, nava ucraineana Rostok, esuata in septembrie 1991, blocheaza navigatia pe bratul Sulina, lucrarile de eliberare treptata a bratului urmand sa inceapa de-abia in toamna acestui an. Refuzul Ucrainei de a se conforma prevederilor internationale blocheaza lucrarile Comisiei mixte romano-ucrainene, care din 1997, de la semnarea Tratatului bilateral si 17 runde de negocieri nu a putut ajunge la o solutie de compromis.

Avertismentul lui Antipa

Gurile Dunarii au reprezentat dintotdeauna un interes strategic pentru Rusia, respectiv URSS, interese preluate apoi de mostenitoarea sa, Ucraina. Frontiera pe bratul Chilia a fost pentru prima oara stabilit intre Rusia si Romania ca stat independent prin Tratatul de la Berlin din 1878. Dar, inca de atunci, s-au ivit serioase divergente in legatura cu stabilirea traseului frontierei la gura de varsare a bratului Chilia in Marea Neagra, respectiv pe canalul Stambulul Vechi, singurul navigabil din acest sector.

Savantul roman Grigore Antipa subliniat, in lucrarea "Dunarea si problemele ei stiintifice, economice si politice": "Guvernul imperial rus, dupa ce in 1883, reusise, cu concursul Austriei si Frantei, de a scoate bratul Chilia de sub autoritatea Comisiei Europene, a voit sa devina singur stapan pe toate gurile acestui brat - care, se stie, ca este cu mult mai important din cele trei brate mari ale Deltei, pentru ca astfel sa-si deschida sigur o gura navigabila si sa se retraga cu totul de la controlul Comisiei Europene. Incercarile facute de a deschide gurile Oceakov, Prova si apoi Polusnoi, s-au lovit de dificultati puternice - mai cu seama in ce priveste intretinerea lor, caci curentul costal nord-sud si directia gurilor, in bataia crivatului, amenintau de a le innisipa din nou. In fata acestor dificultati se gandira la gura Starii-Stambul (Stambulul Vechi - n.red.), care are cel mai mare debit din toate bratele Chiliei si are si directia aproape nord-sud asa ca este ferita de efectele vantului dominant si cele ale curentului costal. Trebuia sa scape insa de Romania, care o jena ca o coproprietara ce era a acestei guri".

Protocolul referitor la precizarea cursului liniei frontierei de stat intre Romania si URSS, semnat la Moscova la 4 februarie 1948, impune punctul de vedere sovietic asupra delimitarii traseului liniei de frontiera. Insula Serpilor este trecuta abuziv sub jurisdictia URSS, situatie mentinuta acum de catre mostenitoarea Uniunii Sovietice, Ucraina. Traseul liniei de frontiera se deplasa de pe canalul Starii-Stambul mult spre sud, pe canalul Musura.

Intr-un memoriu realizat, Antipa a demonstrat ca in mai putin de o suta de ani, gura bratului Sulina va fi astupata. El a aratat ca in aceasta regiune exista o miscare lenta de scufundare a terenului, carora li se adauga tendinta gurilor bratului Chilia de a depune aluviuni catre sud. De aceea, modul in care a fost stabilita frontiera Romaniei pe Dunare cu URSS si apoi, Ucraina, ne dezavantajau in mod clar, blocandu-ne traseele de acces la Marea Neagra. Aceste modificari morfologice ale Dunarii vor fi luate in calcul de membrii Comisiei de delimitare a frontierei, care va trebui sa ajusteze traseul frontierei in functie de modificarile structurale ale Deltei, in conformitate cu prevederile dreptului marii si a conventiilor internationale.

Modificare, in functie de senal

Potrivit jurisdictiei internationale, ne-au explicat specialisti in drept international, pe raurile navigabile, traseul frontierei se modifica potrivit cu schimbarea naturala a mijlocului senalului navigabil, iar in cazul insulelor, traseul frontierei trece intotdeauna pe bratul care contine senalul navigabil principal. Senalul reprezinta portiunea navigabila in lungul unui rau, al unui canal sau al unui lac, destul de larga pentru a asigura navigatia la intrarea intr-un port. In cazul in care, din cauza unor fenomene naturale, mijlocul senalului navigabil principal se schimba de pe un brat pe celalalt, traseul frontierei si apartenenta teritoriala a insulelor respectiva ramane neschimbata, conform documentelor de delimitare existente, pana la constatarea in comun a acestei situatii si indeplinirea formalitatilor prevazute in intelegerile internationale sau bilaterale, ne-au mai precizat specialistii. Evolutiile cursului Dunarii in zona Deltei au determinat si o modificare a traseului senalului navigabil. Masuratorile pe teren vor trebui sa evalueze modul in care s-a modificat senalul, in functie de care vor decurge si discutiile pe tema stabilirii noilor coordonate ale frontierei maritime. Ucraina doreste pastrarea actualei situatii, care o avantajeaza, in ciuda prevederilor internationale care fac referire la evalurari si reconsiderari periodice ale traseului frontierei. (D.E.)

«« inapoi  |