«« inapoi  |

Demersurile Kievului obliga Bucurestii la "o rafinare mai atenta a elementelor de negocieri"
(Ziua, 03/08/1999)

Secretarul de Stat Mihai Razvan Ungureanu considera ca apropierea politica a Ucrainei de CSI ar putea fi o anticipare a viitoarelor combinatii electorale -- Tratamentul special acordat Insulei Serpilor nu afecteaza, insa, fundamental datele relatiilor bilaterale * Aderarea Ucrainei la Adunarea Interparlamentara a CSI ar putea fi moneda de schimb pentru incheierea Tratatului cu Rusia * Din toamna trecuta, diplomatia de la Bucuresti monitorizeaza modul in care Ucraina isi respecta angajamentele asumate in privinta minoritatii romane din Bucovina Ultimele evolutii din spatiul est-european (pivotand in jurul crizei din Kosovo si de-aici-condescendentei apropieri a Belgradului de sfera de interes a Moscovei) au repus pe tapet, intr-o alta lumina, nevoia consolidarii cadrului juridic al relatiilor Romaniei cu marele sau tampon nordic si nord-estic, Ucraina. Dezbaterile legate de sensurile Tratatului de baza si de efectele acestuia se prelungesc la nesfarsit, par sterile si dezbina atat o clasa politica chemata sa se preocupe primordial de alte chestiuni arzatoare cat si pe simpatizantii diverselor fractiuni parlamentare. Tratatul, bun sau rau, exista, este un fapt implinit, cum implinita este si tradarea de tara, daca avem, intr-adevar, de-a face cu o tradare. De-acum, despre Tratatul cu Ucraina, am prefera sa-i auzim vorbind mai mult pe istorici si pe diplomati. Un alt fel de astfel de demers a intreprins ziarul ZIUA, care a reusit sa-i rapeasca profesorului de istorie Mihai Razvan Ungureanu, secretar de stat in Diplomatia romana, cateva minute, pentru o trecere in revista a celor mai actuale dintre problemele legate de actualitatea relatiilor cu Ucraina. Cu precizarea ca tanarul demnitar roman ne-a promis ca vom relua discutia periodic, pe masura ce Bucurestii si Kievul vor avansa in directia solutionarii acelor aspecte litigioase care au fost evitate la data ratificarii Tratatului. (C.S.) ZIUA: Cum a primit Ministerul roman de Externe atribuirea, de catre autoritatile de la Kiev, a statutului de rezervatie naturala pentru Insula Serpilor? Ar putea exista o legatura intre tonul categoric si transant adoptat, in chestiunea insulei, de ministrul ucrainean de Externe, Boris Tarasiuk, si recentele descoperiri de zacaminte petrolifere, in bazinul romanesc al Marii Negre? Va intreprinde Diplomatia romaneasca demersuri in sensul oferirii, pentru acest contencios, a unei solutii care sa nu dezavantajeze nici una dintre parti? Mihai Razvan Ungureanu: Mai intai, trebuie sa precizez un aspect: de data aceasta, rundele de negocieri cu Ucraina nu se mai limiteaza la abordarea unui singur aspect. Am renuntat la a ne mai intalni pentru a discuta o singura problema. Discutiile se deruleaza, de-acum, pe intregul pachet de elemente de negociere. In ce priveste tonul categoric adoptat de ministrul ucrainean de Externe, referitor la Insula Serpilor, vorbeste de la sine. Este explicit. Dar nu are legatura cu descoperirea de zacaminte petrolifere in bazinul romanesc al Marii Negre. Pentru ca zacamintele exista intr-o platforma continentala nedelimitata inca, in cele doua parti - romaneasca si ucraineana - se cunosc, in mare, perimetrele petrolifere. Zona disputata este o zona incerta, inca, din punct de vedere al bogatiilor pe care le adaposteste. Noi ne-am bucura sa existe cat mai mult petrol in platoul continental - ne-ar da un motiv suplimentar de optimism economic. Cat despre declararea Insulei Serpilor ca rezervatie naturala, aceasta nu afecteaza in mod substantial negocierile privitoare la delimitarea spatiilor maritime exclusive si a platoului continental. Insa ne obliga la o rafinare atenta a elementelor de negocieri in discutiile dintre cele doua parti. ZIUA: Cum percepeti recenta aderare a Ucrainei la Adunarea Interparlamentara a Comunitatii Statelor Independente? M.R. Ungureanu: Ucraina a aderat, intr-adevar, la 3 martie, la Adunarea Interparlamentara a Comunitatii Statelor Independente, Adunare care s-a format printr-un consens politic al tuturor statelor CSI la Alma Ata, in 1992. Este un pas politic extrem de important, care incepe sa defineasca nu orientarea Ucrainei ca atare, cat orientarea unei anumite majoritati politice (destul de labile, de altfel, in constructia ei) din Rada Suprema catre CSI si care priveste cu bunavointa inspre Moscova. Decizia ii are ca initiatori pe comunisti, care au fost atent secondati si, apoi, sustinuti fara nici o rezerva, de factiunile socialiste. S-a mers pana intr-acolo incat la opozitia severa a partidelor nationaliste (cazul RUH-ului), blocul de stanga a avertizat cu boicotarea oricarei alte initiative de ratificare a vreunui tratat sau acord la care Ucraina ar fi parte, au fost proferate amenintari cu inchisoarea, chiar cu parasirea Consiliului Europei. Nu stim daca este un calcul electoral, desi putem banui ca intra in completa divergenta cu planurile politice ale actualului presedinte al Ucrainei. Nu putem anticipa daca Rada nu face, in felul acesta, jocul unor factori de decizie politica ucraineni cu discurs politic pro-moscovit din ce in ce mai bine precizat in ultimele luni. S-ar putea ca aderarea la Adunarea Interparlamentara a CSI sa fie pretul care se plateste la Kiev pentru ratificarea, de catre Duma de Stat de la Moscova, a Tratatului de baza ruso-ucrainean. Insa pentru toate acestea nu vom avea dovezi decat in lunile care urmeaza, cu atat mai mult cu cat de campania electorala ne mai despart numai cateva zeci de zile. ZIUA: Ziarul ZIUA a fost una dintre publicatiile care au tratat in modul cel mai insistent si mai critic - deranjand, uneori, Ministerul si chiar Kievul - problema minoritatii romane din Ucraina. MAE roman a apreciat exagerata campania de presa privitoare la acest subiect. Cum ati completa acum, dupa ce ati revenit din recenta vizita intreprinsa in tara vecina, acest peisaj, caracterizat, cel putin aparent, doar de opiniile exprimate de presa si de ripostele oficiale ale celor doua Diplomatii? M.R. Ungureanu: Problemele sesizate de presa romana la jumatatea anului trecut sunt reale in esenta lor. Detaliile sunt, insa, diferite. In ceea ce priveste consecintele modului in care este tratata minoritatea romana, si Ministerul de Externe a fost extrem de activ, pentru ca a avut mandatul politic pentru a se preocupa de ea. Si pentru a le gasi o rezolvare in limitele - mai largi sau mai restranse - pe care le ofera Tratatul politic de baza. Am reactionat, atunci, foarte ferm la primul semn de aplicare riguroasa a Ordonantei 33 din 1998 (in virtutea careia se reglementeaza limitele conservarii identitatii culturale si etnice a minoritatilor din Ucraina - n.red.), am inceput, apoi, sa strangem date, chiar daca ele ne veneau pe canale incerte, unele cu credibilitate redusa, si chiar daca ele ne ofereau totodata, informatii contradictorii. In momentul in care am stiut care este tabloul, eterogen si foarte diferit de imaginea sa publica, al modului de respectare a drepturilor minoritatii romane in Ucraina, am trecut la actiune. Am vorbit mai putin, am preferat sa lucram mai mult. Ne-am asumat o tacere care a starnit suspiciuni si, deci, atacuri. Le-am primit. Pentru ca, din toamna incoace, sa functionam practic fara gres in politica de aparare a drepturilor conationalilor nostri aflati in afara granitelor. Valorificand articolul 13 al Tratatului politic de baza (care permite instituirea unor comisii mixte cu atributiuni care merg pana la monitorizarea respectarii drepturilor minoritatii romanofone - n.red.), facand o expeditie - un drum cu rezultate, cred, consistente - in Ucraina locuita de romani si activand in continuare in traiectul aceleiasi politici de aparare a identitatii culturale si lingvistice a confratilor nostri.

«« inapoi  |